Life is just a chance to grow a soul...:)

Important decision! :))

2008-06-17T15:41:00.003+03:00

The European Commision has just announced an agreement whereby English will be the official language of the European Union rather than German, which was the other possibility.

As part of the negotiations, the British Government conceded that English spelling had some room for improvement and has accepted a 5-year phase-in plan that would become known as "Euro-English".

In the first year, "s" will replace the soft "c". Sertainly, this will make the sivil servants jump for joy. The hard "c" will be dropped in favour of "k". This should klear up konfucion, and keyboards kan have one less letter.

There will be growing publik enthusiasm in the sekond year when the troublesome "ph" will be replaced with "f". This will make words like fotograf 20% shorter.

In the 3rd year, publik akseptanse of the new spelling kan be expekted to reach the stage where more komplicated changes are possible.

Governments will enkourage the removal of double letters which have always ben a deterent to akurate speling.

Also, al wil agre that the horibl mes of the silent "e" in the languag is disgrasful and it should go away.

By the 4th yer people wil be reseptiv to steps such as replasing "th" with "z" and "w" with "v".

During ze fifz yer, ze unesesary "o" kan be dropd from vords kontaining "ou" and after ziz fifz yer, ve vil hav a reil sensibl riten styl.

Zer vil be no mor trubl or difikultis and evrivun vil find it ezi tu understand ech oza. Ze drem of a united urop vil finali kum tru.

Und efter ze fifz yer, ve vil al be speking German like zey vunted in ze forst plas....

Now this really made me laugh :D

O mare d ganduri...

2008-04-20T16:36:00.005+02:00

Mdah...am racit....ce ma bucur...nu stiam ce-mi lipseste acum, ca vine caldura, primavara...toate cele...dar, asta este...ce e mai rau e faptul ca vremea asta ma indeamna sa ies...sa fac ceva in aer liber...doar ca imi este imposibil la cum ma simt...asa k stau in casa...si ma deprim aiurea...ceea ce nu e bine...daaaaaar....de ceva vreme incoace lucrurile par sa scape de sub control...si mi-e teama ca in curand am sa "explodez" si am sa imi exersez miscarile invatate la karate pe niste persoane din jurul meu :)

Deci...intrebare....ati fost vreodata dezamagit?...ati fost vreodata dezamagit de cineva??...de o persoana la care tineati extrem de mult?....eh, daca raspunsul e NU...inseamna ca sunteti al dreq de norocosi...va spun din proprie experienta ca e unul dintre cele mai groaznice sentimente din lume...cum am ajuns la aceasta concluzie??...raspunsul e unul simplu...raceala asta nu ma lasa sa dorm...asa k azi noapte m-am pus sa-mi "ordonez" inbox-ul minunatului telefon primit pe gratis de la amicii mei RDS :))...m-a apucat ametzeala cand am vazut 409 de mesaje, dar cum oricum nu puteam sa dorm...am zis...FIE!...marea greseala a fost ca am inceput sa le citesc d la coada la cap...adica am inceput cu cele mai vechi...mai mult d 300 de la aceeasi persoana...pe care acuma nu stiu daca mai pot sa o numesc macar "amic" :straightface:....si de aici a pornit totul...

La scurt timp dupa c am inceput lectura am constatat cu stupoare ca ceva nu era in regula...plangeam ca un copil de 3 luni...fara sa pot controla acest lucru...era pentru prima data can pateam asa ceva si eram oarecum confuza...asa ca m-am pus sa studiez situatia...eram cobai si cercetator in acelasi timp...dupa 5 minute de gandire profunda...mi-am dat seama ca problema venea de la faptul ca...pur si simplu eram dezamagita....de ce?...de ce nu???...precum ii spuneam unui prieten azi....eu sunt genul de om care daca se implica in ceva...orice...sunt acolo mind, body and soul, indiferent de situatie...probabil de aceea cand cineva ma dezamageste profund....sau cand lucrurile pur si simplu nu ies cum trebuie...moralul meu ajunge undeva sub nivelul marii si de obicei imi trebuie ceva vreme sa ma obishnuiesc cu ideea ca...nu toti sunt ca mine...uneori am impresia ca sunt too much of a good girl for the world surrounding me...

Ajunsesem intr-o situatie cel putin ciudata...stiti cum e cand se intampla ceva nasol...atunci, pe moment zici k nu ai de gand sa lasi kestia aia sa te afecteze...si descoperi ulterior...poate dupa luni de zile...ceva care iti aduce aminte de trecut...si atunci...tot ce ai refuzat sa simti atata timp iese la suprafata...pe neasteptate...si nu stii ce sa faci...te gandesti ca tot ceea ce candva parea real pentru tine a fost numai o minciuna frumos impachetata intr-o iluzie...o gluma proasta...un joc teatral...care se termina intr-un mod "grandios"...dintr-un motiv pe care nu-l intelegi...nu'l poti digera din cauza faptului ca nu ti se pare unul destul de puternic :)...dar asta este...mai luam tzapa din cand in cand...dar asta cik ne face mai puternici...asa sa fie...eu tot cred k nu e corect ca cineva sa nu dea mai mult d 2 bani vechi pe ce simti... :)

P.S.: sa nu intelegeti gresit...imi exprim numai dezacordul fata de natura poate putin cam imatura, incapatzanata si putin dezinteresata a unora...care ma oftica pe mine uneori :))...sau poate pur si simplu vad eu lucrurile in negru mereu...desi viatza e roz...cand vrea...in final....no hard feelings...just one big regret... :/...si de asta imi pare rau...pentru ca nu asa imi imaginam eu lucrurile...but i won't tell u which one... that's my lil'secret :) PEACE!

Fericireeeeeeeeee!!!

2008-04-06T22:55:00.002+02:00

DA!!!....azi sunt fericita...si cred k am motiv...si merit sa fiu fericita si sa zambesc sa-mi arat coltzishorii...asta pentru ca ultimele saptamani au fost un mic coshmar pentru mine...tot ma gandeam cand au sa se skimbe lucrurile...macar pentru cateva minute...sa pot sa zambesc liber...si sincer :D...poate motivul o sa vi se para putin ciudat...dar dupa muuuuulte zile d furtuni, grindina,vand, frig, etc, etc...ma bucur de orice lucru pozitiv, ca un copil care primeste o bomboana pe batz...

Deci....se zice ca nu esti student daca nu ai restante...asa k am zis k nu as putea sa-mi incep viata de student fara cel putin o restanta...weeeeelllll, nu ma asteptam sa ma aleg cu restanta in modul in care am facut-o....iesind mai mult sau mai putin voluntar din sala d examen...colegii stiu despre ce vorbesc...mai ales Monica :))....kiar credeam ca profu' ne va lua la ochi...ca o sa tune si o sa fulgere si o sa ne purice la urmatoarea examinare...dar m-am inselat...a fost la fel de exigent si weird cu aproape toata lumea....dovada fiind faptul ca multi au iesit din sala extrem de nemultumiti si imprashtiind cuvinte "de lauda" si "de sanatate" cu 5000 rpm sau kiar mai mult :)))...asta este...sa ne bucuram ca a trecut...si ca am trecut :P

Deeci...imi trebuia o restanta sa ma simt cu adevarat student...zis si facut....doar ca trecusem cu vederea aspectul negativ al acestei situatii....si anume faptul ca trebuia sa ma pun sa invat in timpul semestrului...cand niciun profesor nu zice "bine, dragalashii...nu va stresez, nu va dau teme, nu trebuie sa aveti prezente, nu trebuie sa stiti cum ma cheama, nu trebuie sa invatati la materia mea...va las liberi sa invatati pentru restante, sa luati toti note mari, ca mi-e mila de voi...eu va dau 10 din oficiu...sa vedeti ce baiat bun sunt...have a good day!!"...deci, tot speram sa aud asta...speranta moare ultima...dar pana la urma moare si ea...in kinuri groaznice kiar :))...asa k neuronul meu a fost suprasolicitat in ultima saptamana(ca nah, care student invata din timp??hai sa fim seriosi...cele mai mari note le iei la examenele la care inveti cu o zi inainte :))...nu poti ingrasha porcul in Ajun...dar macar sa-l saturi, nu? :P), a ingerat cantitati enorme de informatie care cu siguranta nu i-au picat bine la stomac...dar, vorba ardeleanului..."daca trebuie...cu placere"....saracul se zbatea sa ia cate o gura d aer si eu il tot suprasolicitam...asteptam la un moment dat sa se aprinda un beculetz roshu, sa imi explodeze capul si in jurul meu sa se imprashtie o gramada d functii, pointeri, argumente, fisiere header, compilatoare, preprocesoare, variabile, adrese, tablouri, paranteze, acolade, expresii, operatori, stream-uri, flag-uri,bitzi....si tot ce mai intra in "meniu" :|....deja aveam coshmaruri cu prietenii mei Brian Kernighan si Dennis Ritchie...veneau spre mine si ma amenintau ca...de nu trec examenul....vor face o functie care sa returneze un pointer spre un tablou din memoria mea si apoi vor initializa toate elementele tabloului cu 0....si astfel voi obtine o eroare fatala la urmatoare incercare de procesare a oricarui gand...ceea c va duce la aparitia unui blue screen ce va determina caderea intregului sistem d operare...:-O...va dati seama? :-s

Si, dupa ce toate rugamintzile mele catre Doamne-Doamne sa faca ziua d cel putin 72 de ore au esuat...a venit si nefericita duminica in care trebuia sa dam examenul....da, se pare ca domnhul profesor nu este o persoana prea religioasa, din moment ce prefera sa petreaca duminica in compania unor studenti plictisiti decat inconjurat de spirite, cruci, tamaie, Biblii si alte obiecte ce intra in inventarul bisericesc...feel free sa completati lista dupa bunul plac :)...pfff...scobitorile care imi tineau okii deskisi cedasera deja d multa vreme...ceea c m-a fortat sa-mi solicit mushkii ridicatori ai pleoapelor superioare mai mult decat mi-as fi dorit....saracii mei nervi oculomotori...saracii mei mushki extrinseci ai globului ocular :-<...dar ma descurcam....am bagat o tigara la repezeala inainte d proba teoretica....si m-a ajutat...am trecut cu bine d ea...am zis k poate tigara mi-a purtat noroc...asa k inainte d proba practica am mai bagat vreo 4-5...sa ma asigur k am noroc din plin:)))....

La proba practica am trait un moment intens cu gramada de subiecte...undeva la limita dintre spiritism si intuitie feminina...unde vaca alba cu pete mov (sau mov cu pete albe...whatever)pashte iarba nepoluata si marmotele invelesc ciocolata in hartie d ziar pentru ca au auzit d la Adelutza ca folia de aluminiu e daunatoare sanatatii... am intins mana spre unul din subiecte...si in momentul in care am atins foaia...ceva mi-a zis k NU vreau sa iau subiectul acela...si am luat altul...o fi fost ingerashul meu pazitor...altfel nu imi explic norocul care daduse peste mine...al doilea subiect continea o problema foarte simpla...iar cel p care pusesem mana inainte s-a dovedit a fi un fel d chinezo-japonezo-finlandezo...transpusa in limbaj C...cine nu ma crede sa o intrebe pe colega mea, Roxana, care a avut neshansa sa extraga subiectul :))...ghinionul ei a fost faptul ca si la prima examinare primise acelasi subiect...>:D<

Ce s-a intamplat mai departe e deja istorie....dupa c am injurat in gand 5 minute pentru ca primisem ceva cu operatori pe bitzi...m-am pus frumushel sa ma inspir din cartea pusa la dispozitie de minunatul nostru profesor cu nume cu valeitati de zburatoare cantatoare...dupa 30 d minute d scris-gandire-scris-o gura d suc-inca o gura d suc-scris-gandire-inca 2 guri d suc...am incropit ceea ce parea a fi programul cerut...alcatuit intr-un fel foarte "user friendly"....eiiii...aici a intervenit surpriza....profu' mi-a sarit in cap ca lui nu ii trebuie complicatiuni, sa nu facem nimik in plus, k nu il intereseaza cum arata, sa mearga, sa fie simplu, etc, plm, fmm, ffs, dnd, pls si alte abrevieri d 3 litere :/...deeeeeeeeeeeeeeeeci, vocea din mintea mea imi zicea..."draga blondie...guess what...trebuie sa modifici tot!!!muahahahahahahaha>:)"....dracushorul d p umarul stang imi spunea sa iau scaunul p care oricum stateam extrem d incomod si sa atentez la starea de sanatate a profesorului...si ingerashul d p umarul drept...era de aceeasi parere O_o...dar cum eram prea adormita...am ales totusi sa ma supun..asa k programul meu d 25 d randuri s-a redus la....7 randuletze anemice...yey!!!....numar de randuri care a concis si cu nota mea, in final, dupa ce proful m-a plimbat prin fiecare virgulitza din program, fiecare spatiu, fiecare pas, fie el cat de mic....totul s-a cerut explicat p foaie....nah...asta este...noi sa fim sanatoshi...ca boala vine singura... :)

Per total pot sa afirm ca a fost o experienta cat se poate de interesanta...acum tot ce-mi ramane de facut e sa ma tin d promisiunea facuta...trebuie sa merg sa aprind o lumanare pentru profu'...k am trecut...ceea ce nu stiu inca e unde anume...la vii sau la morti....asta a fost o intrebare adresata d unul din colegii mei...sincer...cred k voi pune una la vii de dragul prezentului...si una la morti....preventiv...in caz k "mic si cretz"....colegutzu' meu cu floaca mare si carliontzata....nu se va calma si va ajunge sa-i explice profului ce parere are despre el...pe cai mai putin ortodoxe...si putin mai violente :)...Peace! :D

Ma sperie gandul ca intr-o zi...

2008-02-18T15:25:00.007+02:00

...nu voi mai face fatza ritmului in care viata ma ataca zi de zi, mereu venita cu fortze proaspete si lovituri tot mai "sub centura", mereu atenta sa ma ia prin surprindere, sa ma atace pe la spate, sa ma puna in genunchi, sa ma umileasca, sa ma faca sa-mi doresc sa nu mai exist, sa fiu stearsa de pe fatza Pamantului asa cum o litera scrisa cu creionul pe o foaie dispare sub mangaierea moale a radierei...

...am sa ma trezesc singura intr-un loc pe care nu il cunosc, departe de lumea civilizata, departe de orice urma de compasiune si buna intentie...un loc unde am sa ma simt pierduta, uitata de lume, nesemnificativa, dispensabila...nu as putea supravietui intr-un astfel de loc...am nevoie de companie sa ma simt in viata...agitatie in jur, galagie, alergatura, oameni, vorbe, mirosuri, sunete...toate sunt lucruri de care am nevoie....lucruri care in acelasi timp ma ajuta sa ma bucur de micile momente de singuratate deplina...

...am sa raman fara prieteni, persoanele care reusesc sa-mi incalzeasca sufletu' asa cum nici cel mai mare foc nu ar putea...oamenii care ma fac ceea ce sunt...oamenii cu care imi petrec cea mai frumoasa parte din viata...tineretea...si oameni care imi vor sta alaturi si la batranete...sa asteptam pensia impreuna la o halba de ceai si un castron d pastile sa nu ni se opreasca inima cand ne e lumea mai draga...sa barfim...sa ne aducem aminte de zilele cand eram tineri si nebuni...sa povestim de nepoti...de copii...de tot...

...parintii mei nu au sa mai fie langa mine sa ma sfatuiasca, sa ma inteleaga, sa imi spune o vorba buna cand lucrurile o iau razna si cand am impresia ca lumea mi-a picat in cap...stiu k asta se va intampla eventually...da' gandul ma ingrozeste...are sa-mi fie dor de atmosfera de acasa...atmosfera nu mereu roz...dar intr-o nuantza placuta ochiului si sufletului indiferent de situatie...

...persoana pe care o iubesc si care ar trebui sa imi fie alaturi mereu, sa fie un soare in fata caruia sa stau sa ma bronzez, bratele care ma cuprind atat in momentele bune , cat si in cele rele, cand o imbratisare sincera face mai mult decat 1000 de cuvinte, si, toate acestea sa fie reciproce, un intreg alcatuit din 2 bucati care se completeaza perfect...fiecare reusind sa scoata ce e mai bun din celalalt...ma va lasa balta pentru altcineva...asta se intampla cand nu esti perfect....nu sunt cea mai frumoasa, desteapta, inteligenta, spirituala, dulce, amuzanta, priceputa, talentata persoana din lume...dar sunt un om si am un suflet...dar uneori mi-e teama ca asta nu e d ajuns...

...va trebui sa mananc pilaf... :))

...va trebui sa beau lapte... =))

Mdeah....astea sunt doar o parte din temerile mele...asa...in general...nu vreau sa intru in detalii pentru ca asta ar insemna o dezvaluire mult prea profunda si prea personala a sufletului meu...si nu asta era intentia bloglui de azi :)...spre noi succese...

2008-01-19T11:57:00.001+02:00

Hmmm....am hotarat ca din cand in cand sa mai pun si niste versuri....ce versuri?...pai...melodii care imi plac/ma inspira/ma duc cu gandul la ceva...sau piese in ale caror versuri poate ma regasesc...total sau poate numai intr-o anumita masura :)

Azi am ales "Tell him" de la Celine Dion cu Barbara Streisand....ador melodia de cand am auzit-o prima data....demult de tot....si ieri iubitul meu Winamp mi-a facut o surpriza si mi-a adus aminte c a nu am ascultat-o de multa vreme...si m-a apucat melancolia...:X...versurile suna cam asa:) :

I'm scared
So afraid to show I care
Will he think me weak
If I tremble when I speak
Oooh - what if
There's another one he's thinking of
Maybe he's in love
I'd feel like a fool
Life can be so cruel
I don't know what to do

I've been there
With my heart out in my hand
But what you must understand
You can't let the chance
To love him pass you by

Should I

Tell him
Tell him that the sun and moon
Rise in his eyes
Reach out to him
And whisper
Tender words so soft and sweet
Hold him close to feel his heart beat
Love will be the gift you give yourself

Touch him
With the gentleness you feel inside
Your love can't be denied
The truth will set you free
You'll have what's mean to be
All in time you'll see

I love him
Of that much I can be sure
I don't think I could endure
If I let him walk away
When I have so much to say

I'll

Love is light that surely glows
In the hearts of those who know
It's a steady flame that grows
Feed the fire with all the passion you can show
Tonight love will assume its place
This memory time cannot erase
Blind faith will lead love where it has to go

Never let him go

Si a mai trecut un an...

2008-01-01T14:44:00.002+02:00

Si a mai trecut un an....si iata-ne in 2008, fericiti, mahmuri, cu chef de viata si cu speranta unui an mai bun decat precedentul...:)...ce altceva mai poti sa-ti doresti?...te gandesti la noaptea dintre ani...speri sa-ti aduci aminte tot ce ai facut....si altele =)))....

Revelionul meu a fost putin diferit de cel descris in mare mai sus :D...m-am bucurat enorm cand am aflat ca fostii mei colegi intentioneaza petrecem Revelionul impreuna...si asa imi era dor de ei, pe multi nu ii prea vazusem in ultima vreme, asa ca ochishorii mei s-au facut mari cand am auzit vestea si un zambet mare mi-a aparut pe fatza :D

Mi-era dor de un chef de genul...nu stiu de ce...poate pentru ca la Timisoara nu prea am parte de asa ceva si atunci singura mea scapare e orashelul meu natal, cu bune si rele, cu un party hot mereu gata sa te primeasca in bratele-i pline de sticle de alcooale :))...din aceasta cauza Revelionul mi s-a parut ocazia perfecta sa ies din casa si sa-mi fac de cap...in felul meu ;) M-am imbracat frumos...si extrem de comod...mi-am bagat degetele in priza...aici glumeam, desi freza mea era turbata rau de tot :))...m-am aranjat si am pornit in pas vioi spre locul unde urma sa intampin noul an cu muuuulta veselie si cu un pahar de sampanie in mana :).

Totul era exact cum ma asteptam sa fie :)...muuulta lume, atmosfera incinsa, alcool destul sa imbeti o armata(ceea ce s-a cam si intamplat =)) ), haine de fitze, oameni gatiti de petrecere si toti cu zambetul pe buze, muzica buna...pe scurt...se preconiza un revel reusit....

Ceea ce a si fost....cel putin pentru mine...eu l-as descrie ca fiind un revel aproape perfect...asta din motive subiective :)...am dansat, am ras, am vorbit cu colegii, m-am distrat, am visat...pot spune ca am intrat in noul an cu zambetul pe buze...si cu multe idei cretze...:D...ceea ce zic ca e un semn bun :P...am petrecut cele mai frumoase 120 de secunde din viata mea...cunoscatorii stiu de ce :D...pot spune ca mi-am facut o lista de...resolutions...sa vedem de cate ma tin :))...uh :X

Nu stiu ce altceva pot spune in momentul de fata...poate doar un lucru...Happy New Year!...fie ca anul acesta sa fie d 10000000000 d ori mai frumos si mai bogat decat precedentul...pentru toti :)

Christmas thoughts....

2007-12-25T20:45:00.001+02:00

Yupeeee!!!....e iarna din nou...chiar daca zapada nu prea avem...ni se tot promite, da' nu vad rezultatul...nu conteaza...incet, incetishor ne cuprinde pe toti spiritul sarbatorilor...sau ....daca nu merge cu spiritul...macar bucuria vacantei ne face sa zambim in stil "reclama la colgate":D....Am fost cu colegii la colindat, lucru pe care il facem deja pentru a 5-a oara...ne-am adunat in minunata seara d Ajun....vreo 20...si am plecat sa aducem o bucata din spiritul sarbatorilor in casele fostilor profesori....super :X....e un sentiment mega tare sa te intalnesti iar cu fostii colegi...sa-ti aduci aminte de zilele in care "sufereati" impreuna 7 ore in fiecare zi pe bancile din clasa verde d la etajul intai...va rugati sa nu va asculte...sperati sa stiti la lucrari si teze...si va distrati cum se poate mai bine... missed you guys !!!:X

Dar, cu toate acestea, pentru unii perioada sarbatorilor e una de gandire....de visare...poate chiar de depresie...ma numar printre acele persoane...dar numai intr-o anumita masura...piticeii mei d p creier se trezesc si zic....DING!!...azi reflectam...ma ia valu' o vreme...si apoi brusc imi revin...plina de chef d viata....cu un chef de vorba descris in termeni mai mult sau mai putin stiintifici ca fiind logoree :)))...vorba lu' Tibi....daca nu am cu cine vorbi...vorbesc cu un perete :P

Ce poate sa-ti treaca prin minte cand stai p balcon si admiri orashul?....vantul iti sufla usor printre plete si-ti ingheata urekile si varful nasului....te gandesti la cadourile pe care le vei primi...cum vor cadea p horn(nah, povesti:P), bradul impodobit, mancare buna, colinde, precious moments cu familia...vezi fum iesind pe hornurile caselor din jur...oameni cu pungi d cadouri....uuuuhhh :X...si visezi PERFECTIUNEA :)

Dar poate ceea ce visezi nu e perfectiunea...poate numai cei din jur cred ca tu cauti perfectiunea....cand tu cauti numai un echilibru intre perfect si imperfect....intre lumina si intuneric....intre alb si negru...intre ingeri si demoni...intre cer si pamant :)...acel amestec eterogen, si in acelasi timp, perfect integrat in viata ta :)...acel intreg care te face sa te simti om...om normal....cu bune si rele...:P...

Pfff....dar e asa greu sa-ti exprimi uneori gandurile in fata altora...ai impresia ca ti se pune un nod in gat...mai ales cand vezi ca cealalta persoana intelege altceva decat ce vrei tu sa zici...cate persoane...atatea perspective asupra lucrurilor....i guess they are right when they say "nu ai de unde sa stii cu adevarat ce e in sufletul cuiva"...mai ales cand toti vad CEVA si tu esti orb :>...

Deci....pentru mine sarbatorile sunt foarte obositoare...nu atat din punc de vedere fizic...cat din punct de vedere psihic :D....neuronul meu si asa chinuit de zilele petrecute la facultate, unde zi de zi este supus unor eforturi supraomenesti in incercarea mea de a tine pasul cu profesorii pusi pe fast-forward....intra in coma cu totul 8-}...what a wonderful feeling! :X

Si atunci ajung sa scriu bloguri...fiindca simt nevoia sa-mi pun gandurile in ordine...sa pot concluziona ca nu caut perfectiunea pe care o cauta altii...nu-mi trebuie cavaleri p cai albi...nu-mi trebuie bani si bijuterii...lux...fitze...impresii...pana corbului...pentru ca am gasit deja de mult timp ce caut...poate e cel mai imperfect lucru...altii mi-ar zice ca sunt nebuna...dar nu conteaza...singura problema e ca nu ma pot bucura de imperfectiunea mea de vis:/...dar....asta este....cum zicea cineva cunoscut...shit happens :>...nu poti fortza lumea sa te placa...nu poti impune oamenilor sentimentele tale...nu poti schimba vremea....nu poti invia mortii...tot ce poti face e sa speri...sa vrei mai mult...sa te lupti...si sa ZAMBESTI :D...Merry X-Mas all!...

Friendship is rare...i mean real one...

2007-06-08T21:04:00.000+03:00

Subiectul pe care il voi aborda azi e unul pe care sunt sigura ca multi dintre voi l-ati abordat cel putin o data in viata: PRIETENIA. Ce este ea? Cum se manifesta? De ce avem prieteni? Cum trebuie sa ne purtam cu ei? Parerea mea e ca raspunsul la aceste intrebari e diferit in functie de personalitatea fiecaruia dintre noi...de aceea...prieteni iti sunt cei care, intr-un final, vad viata la fel ca tine, trateaza problemele in acelasi mod, gandesc si au preferinte comune cu ale tale, fiind capabili sa-ti ofere solutii abordabile la probleme cu care te confrunti.

Hmmm...sa va prezint cum vad eu problema...pentru mine prietenia e ca o gogoasha cu ciocolata...usor d preparat daca ai ingredientele potrivite...greu daca le-ai nimerit pe cele proaste...e dulce si buna...daaaaar...nu in cantitati industriale...ca ti se face greata....deci, pe scurt...imi mai trebuie din cand in cand o pauza...nu-mi place sa fiu sufocata...prea multa afectiune strica...sa stiti...sau poate numai mie imi oscileaza haotic afectiometrul la anumite valori ale stimulului...who knows?...i'm a weird girl:)

Zilele trecute am ajuns la concluzia ca nu pot spune ca am prea multi REAL friends...ok, so i waste my time with some people...dar dupa cateva zile e meditatie profunda am constatat ca...viata e ok asa cum e...aspir catre niste lucruri care par aducatoare de bucurii...dar in realitate...marul frumos ceruit e viermanos in mijloc...nu te-ai astepta ca ceva frumos impaketat sa ascunda muuuulte "stricaturi" in interior, nu?...deci trebuie sa ma multumesc cu ce am...si am destule...poate am trecut cu vederea anumite lucruri care in timp mi s-au confirmat...sau mai bine zis mi-au sarit in oki ca un elefant mare si roz intr-o incapere alb imaculat...

Traim intr-o lume libera si fiecare are dreptul de a-si alege prietenii si de a se manifesta cum crede de cuviinta...dar...cu toate acestea...de ce unii oameni sunt mari prieteni in anumite situatii...iar in altele se barfesc unii pe altii de parca ar fii cei mai mari dusmani?...uite o chestie care mie nu imi va fii clara in veci...ok, si eu mai barfesc cunoscuti...dar ce mi-a fost dat sa aud de-a lungul timpului ma face sa-mi deschid ochii si sa zic ca ma bucur ca nu stiu mai multe despre lumea cu care imi petrec timpul...poate atunci as fii tentata sa ma alatur si eu barfelor...totusi apreciez talentul cu care fiecare isi mascheaza parerea in spatele unui zambet alb si frumos...dar cu toate acestea...ma trec fiori... dar continui sa fiu optimista...chiar daca uneori o iau p aratura... :)

Dear Diary ...Joi...31 mai 2007

2007-05-31T18:39:00.000+03:00

Joi...alta zi banala in viata noastra de licean...ma trezesc dimineata...greu, ca de obicei...si realizez ca azi trebuie sa ma imbrac academic...paranteza...ca sa folosesc un termen marca "multi"...cunoscatorii stiu...am inchis paranteza...ora festiva de religie imi vine in minte...uitasem de aseara...sau poate pur si simplu speram sa fi fost numai un cosmar care tinea mortis sa ma bantuie din lipsa de ocupatie...da' se pare ca m-am inselat...nashpa..."cosmarul" era la fel de real ca vocea stridenta a profei responsabile de acest eveniment...dar sa trecem peste...

Am alergat dupa tramvai...ca in fiecare zi...paranteza...nu stiu daca pur si simplu nu mai sunt in stare sa ma coordonez dimineata sau cei de la CTP au auzit de revolta mea impotriva conservelor cu roti si s-au hotarat sa ma saboteze...am inchis paranteza...doar ca de data aceasta, datorita incaltarilor "fancy" care imi chinuiau picioarele intr-o oarecare masura...am ratat sprint-ul pana la statia de tramvai...si am privit dezamagita cum conserva care ma transporta in fiecare zi pana la scoala pleca agale razandu-mi pe sub mustati!...buuuuuuuuuun...ma intorc cu o mutritza de catzelush batut spre dreapta, unde mama mea draga si scumpa radea uitandu-se la mine cum gafaiam...alergasem aiurea:...daaaaaar...Dumnezeu nu bate cu bata, ti-o da in mana si iti dai tu singur in cap cu ea...in timp ce stateam la mirificul semafor nou din cartierul meu rezidential...semafor la care stai pana iti expira buletinu'...sau pana mananci o paine...have it your way...o alta conserva trece ocosha pe langa noi...bwhahahahahaha...zambetul mamei mele dispare brusc...replica..."Nah, bebe, azi merem cu taxi!" :...Lucky me!

Same "Turkish Delight" la scoala...asta ca sa nu folosesc cuvinte urate...aceeasi profi lipsiti de chef care ne amintesc din 5 in 5 minute cate saptamani mai sunt pana la sfarsitul anului scolar...de parca noi suntem batutzi in cap si nu stim sa numaram...sau sa ne uitam in calendar!!!...de parca n-au altceva mai bun de facut...get a life!...tricotati shosete!...faceti copii!...cititi povesti!...uitati-va la telenovele!...plimbati-va cainele!...daca n-aveti, luati-va!...NU ne mai stresati atata!...i repeat!!...stop harassing us!!...

Dupa 7 ore in care cu greu am reusit sa-mi tin dovleacu' deasupra bancii...sa fie oare stiinta cea care ma trage in jos...sau oboseala de care se pare ca nu pot scapa nicicum?...sau ma saboteaza si forta de atractie gravitationala???...valeuuuuuuuuuu...ce copil distrus sunt....toata lumea ma saboteaza...si pentru cei care nu stiu..."a sabota" n-are nicio legatura cu sabotzii...continuaaaaaaaaaaaaam...deci, dupa 7 ore...ajung intr-un final acasa, bucuroasa ca in sfarsit ma voi arunca in pat...ma imaginam cu amantul meu Roy in bratze, alergand ca o caprioara zvelta pe taramul viselor...zambind cu gura pana la urechi...ce mai?...eram extaziata...doar ca...the Devil never sleeps...ZBOOOOOOOOOOING!!!...imi pica fisa...am meditatii la mate!!!!...RAHAT!...gata...am folosit cuvantul ala urat pe care l-am evitat la inceputul paragrafului anterior...ma ridic greoi din pat...cu mishcarile gratioase ale unui elefant in drum spre abator...cine stie, poate intr-o tara se mananca salam de elefant!=)))...ma imbrac, imi trec fugitiv peria prin par...intind mana spre birou si arunc in geanta primul lucru pe care am pus mana si care imi semana a caiet...ulterior am constatat ca nu era un caiet...ci ultimul numar din ceva revista comunista pe care a gasit-o mama in podul casei noastre...grozav! :...

Mai departe...sa nu tinem publicul in suspans...deci...inchid in fuga calculatorul si ies ca furtuna pe usa, injurand printre dinti ca mirificul meu parinte de sex masculin uitase din nou sa-mi lase bani...e o adevarat placere sa spui de fiecare data "Dom'profesor, ma scuzati...va duc banii ora viitoare...tata e prea cascat lately si iar a uitat sa-mi lase bani!"...of,ce sa zic?...ma mandresc cu familia mea bezmetica si aiurita...un fel de Adams family...fara decorul sinistru...si ma mai mir pe cine seaman...am o scuza deci:))

In timp ce traversam podul simteam cum incet, incet ma contopesc cu asfaltul, transformandu-ma intr-o balta mare si...fii antena!...uda:D...nu m-am putut abtine, recunosc...dar iar deviez...imaginea blondei cu pletele-i fluturand si cu ochelari de musca cu o usoara tenta rozalie s-a transformat rapid in imaginea unui cepe ciufulite care incearca sa-si gaseasca drumul in viata...sau mai bine zis...incearca sa scape vie de corvoada drumului spre mediatii...chinuindu-se sa nu suduie si sa nu isi curme suferinta pe sinele de tren care imi zambeau ademenitoare...

Ajunsa la Podgoria...cu limba atarnandu-mi pana pe adidasi...si cu cutia toracita executand miscari haotice in incercarea de a oxigena neuronul meu singuratic care parea a fi pe punctul de a intra in coma...am zis ca merit a treat...Fornetti...cu cashcaval...=P~...buuuuuuuuuuuuuuuuun...ajung in fata blocului in care intru inculta in fiecare saptamana si ies o savanta in ale matematicii...dupa ce las o suma modica... ma uit nerabdatoare la ceas din 10 in 10 secunde...asteptand sa-mi apara colegul de suferinta...la fel de plin de chef ca si mine...mereu plangandu-se ca viata suje si ca ar prefera sa doarma decat sa vina aici...well, where have i heard this before????...oare toti liceeni care se pregatesc cat de cat pentru examenul care ii asteapta gandesc asa?:))...sau suntem noi niste ciudati?...hmmm...va trebui sa meditez asupra acestei intrebari...

Emotia ma cuprinde in timp ce verific daca am sunat la apartamentul care trebuie...desi n-ar fi fost prima data cand gresesc...dar asta e viata...poate profu' are vecini interesanti!...:D...aud sunetul extrem de enervand care parca ma zgarie pe creier si ma uit complice la Robi (colegul de suferinta) ghicindu-i gandurile..."Doamne da sa nu raspunda!" ...daaaaaaaaaaaaar...revenim la realitate cand usa se deschide...rahat again!...nah bene...avem 3 etaje la dispozitie sa ne scoatem zambetele din buzunar, sa ne luam pastilele de chef si sa ne trezim neuronu'...doar, doar o fi si el in stare sa rezolve niscaiva ecuatii...o matrice, doua...eventual o limita...ahahahha...ce vise marete avem....slabe shanse...

Sa continuam...profu' ne deschide usa cu o mutra oarecum surprinsa...eu ma pregateam sa ma laud cu nota obtinuta in teza...stiam ca imi va fi stransa mana...desi gestul nu e tocmai digerabil intrucat profu' foloseste aceeasi mana si pentru a se scobi in urechi...asta cand ii este lene sa utilizeze pixul...mdeah...geeeeeeeeeeeeerms...yucky!!!!...o fiinta finutza ca mine nu ar trebui sa fie supusa la asemenea orori...ce sa-a intamplat cu lumea asta?...dar ma ghidez dupa filozofia Simonei...ce nu vad nu exista...aflam si vestea bomba...profu' incurcase borcanele...uitase de noi...paranteza...cum poate cineva sa uite de noi???...am ajuns sa fim inlocuiti de niste pushtani de clasa a 8a????...nu mai valoram nici cat o coaja de banana aruncata de la etaj in capul unui trecator nefericit?...of, of...am inchis paranteza...deci...am fost trimisi acasa...urmand sa venim si a doua zi la aceeasi ora...bummer!!!!!...

Pe drum spre casa nu stiam cum sa tin toata indignarea asta in mine!!!!...eu sunt o "tradatoare" cand, din motive mai mult sau mai putin intemeiate lipsesc de la obositoarele ore de educare a neuronului...dar profu' e "trendy and cool" ca ne cheama si ne trimite acasa...putea macar sa ne zica la interfon...sa nu mai urcam...da' nah...matematica ne invata sa fim succinti si sa facem economie de cuvinte...sau mai rau...pleaca si uita sa ne sune...eu stiu acuma ca e bine sa tii la sanatatea celor din jur...dar eu ma pot lipsi de mersul pe jos ampulea...sunt o "neserioasa" cand apar cu bani lipsa din pricina rudelor care sunt cu dovleacu' in nori si uita sa ma sponsorizeze...da' el e THE MAN ca refuza sa ne ia banii...desi eu as numi asta tzapa...;))...UNDE A AJUNS LUMEA ASTA????!!!!!...copiii sunt persecutati de adulti...e un comunism care infloreste si nimeni nu e pe faza sa ii dea in cap cu sapa inainte sa ne invadeze toata lumea!!!...niste buruieni, dom'le...buruieni, i tell you!!!!....we're doomed, children!

Asa...m-am eliberat de nervi...precizez ca in timp ce imi asterneam cu atata patos gandurile aici...intr-o forma oarecum haotica...o muzica extrem de violenta imi incanta timpanele...indemnandu-ma sa ma dau cu tartacutza mea blonda de monitor...tot ce-mi ramane de facut e sa gandesc pozitiv...sa zic ca nu e absolut nimic rau in a avea scoala...meditatii la geogra imediat dupa...meditatii la mate de la 6 in aceeasi zi...si astea toate adunate intr-o zi de vineri, probabil caniculara, cand capul meu zburda pe cu totul alte taramuri...nicidecum pe cele cu indicatoare "Spre BAC"...aaa...am mentionat ca maine e 1 iunie?:...the perfect gift...ne mai auzim...

Conserve pe roti...:)

2007-05-30T19:18:00.000+03:00

Stimati asteptatori, iata, tramvaiul se iveste in zare si, in acest moment, il vedem cum se indreapta agale spre noi. Peste doar cateva momente veti avea deosebita placere de a deveni unul din norocosii pasageri ai unei conserve pe roti, probabil donatie din Germania, unde actualele conserve aradene "de lux" sunt fier vechi...desigur...asta in cel mai bun caz...ce sa mai zicem?...

Ne tinem strans de bara din dreapta noastra, de bara din stanga noastra sau de o bara de sus si ne sprijinim de cei din jurul nostru, cerandu-ne periodic scuze ca am strivit degete de la picioare, am mutat coaste...sau de ce nu falci...etc...etc...

Conserva s-a pus in miscare, ea merge si merge inca foarte lin, ca o trotineta pe un asfalt fara gropite, pune o frana brusca, trupurile noastre toate se apleaca precum trestiile cugetatoare leganate in stil manelist de vant...nu-i nimic...injuram si mergem mai departe...noi inaintam incet si lin catre viitor si punct. Vom reveni in direct...

Da, si deci asa. Un miros excelent de sebum amestestecat cu medicamente razbate, iata, din capul domnului asezat in fata noastra, nu-i nimic, ne indreptam ochii si sufletul catre fereastra deschisa, ma rog, un fel de-a spune, acesta este un gemulet, nu o fereastra, iti dai seama, deci nasurile noastre....aaaaa....sufletele noastre, desigur, doamnelor si domnilor, se apleaca inspre gemuletul zgarcit cu aerul, ne curge machiajul de pe fata, nu-i nimic, ca e bine, in statie la Podgoria nu se mai ajunge niciodata pentru ca traficul e infernal, nu-i nimic, o servieta ne impunge prietenos in genunchi, ei si ce, un domn politicos comenteaza ca se asfixiaza si se intreaba ce a fost in mintea autoritatilor cand au pus in circulatie aceste, citez, "porcarii de tramvaie", am incheiat citatul, ca n-are aer sa respire, ce-i drept, aerul e foarte pretios in aceste masini.

Stiti ceva? Calatorii astia prea si-au luat-o in cap! Acuma au pretentii sa le si fie comod, sa aiba aer, sa nu curga transpiratia pe ei, sa mearga si ei civilizat, da' chiar asa? Acesti oameni nu trebuie bagati in seama pentru ca ei nu conteaza. Aer conditionat. Ca parca s-au nascut cu instalatia de aer conditionat in brate, Bai, da' pretentiosi mai sunteti, draga! Ca cica soferul de ce are si ei nu au?! Pai, cum de ce? De aia!! Ai inteles? Si comenteaza la tine acasa, nu in conserva pe roti! Ai compostat bilet? Ti-ai facut abonamentul? Ai platit ce se poate plati? Atunci fa bine si taci si nu uita ca luna viitoare sa-ti innoiesti abonamentul! Si sa-ti iei un prosop la tine pentru situatiile de criza. Si, oricum, de ce transpiri, in primul si-n primul rand? Iar dumneavoastra, domnu' in scaun cu rotile, nu vad ce cautati in acest mijloc de transport in comun? Nu puteti merge pe propriile roti pe cele 40 de grade ce ne topesc? N-am inteles! Chiar n-am inteles! Ce-i aici, democratie?

Cum sa spui ca aceste mirifice conserve nu sunt mijlocul de transport perfect? Fie ca e dimineata si te grabesti la scoala/munca/piatza...etc...fie ca e mai tarziu si te grabesti acasa unde te asteapta farfuria de ciorbitza calda si paharul cu apa rece... nu este alt loc unde iti pui nasul...si stomacul... la incercare in halul in care o faci acolo! Daca scapi viu te poti considera un erou! Veteran de razboi uneori! Haleluia! Sunt o eroina! Astept sa-mi ridice cineva statuie, sa se scrie romane despre mine...si de ce nu...poate intr-o zi o sa-mi apara mutra p vreo bancnota! ;) ...dar, totusi, sper ca imi voi lua o masina...cu riscul de pierde statutul de eroina... cu riscul de a mi se face dor de conservele cu roti care mi-au marcat copilaria...si nu numai... :)

Mentionez ca textul de fata nu e 100% original. Ideea a pornit de la un articol care mi-a atras atentia si care s-a cerut adaptat la mijloacele de transport in comun din mirifica noastra metropola!