Joi...alta zi banala in viata noastra de licean...ma trezesc dimineata...greu, ca de obicei...si realizez ca azi trebuie sa ma imbrac academic...paranteza...ca sa folosesc un termen marca "multi"...cunoscatorii stiu...am inchis paranteza...ora festiva de religie imi vine in minte...uitasem de aseara...sau poate pur si simplu speram sa fi fost numai un cosmar care tinea mortis sa ma bantuie din lipsa de ocupatie...da' se pare ca m-am inselat...nashpa..."cosmarul" era la fel de real ca vocea stridenta a profei responsabile de acest eveniment...dar sa trecem peste...
Am alergat dupa tramvai...ca in fiecare zi...paranteza...nu stiu daca pur si simplu nu mai sunt in stare sa ma coordonez dimineata sau cei de la CTP au auzit de revolta mea impotriva conservelor cu roti si s-au hotarat sa ma saboteze...am inchis paranteza...doar ca de data aceasta, datorita incaltarilor "fancy" care imi chinuiau picioarele intr-o oarecare masura...am ratat sprint-ul pana la statia de tramvai...si am privit dezamagita cum conserva care ma transporta in fiecare zi pana la scoala pleca agale razandu-mi pe sub mustati!...buuuuuuuuuun...ma intorc cu o mutritza de catzelush batut spre dreapta, unde mama mea draga si scumpa radea uitandu-se la mine cum gafaiam...alergasem aiurea:...daaaaaar...Dumnezeu nu bate cu bata, ti-o da in mana si iti dai tu singur in cap cu ea...in timp ce stateam la mirificul semafor nou din cartierul meu rezidential...semafor la care stai pana iti expira buletinu'...sau pana mananci o paine...have it your way...o alta conserva trece ocosha pe langa noi...bwhahahahahaha...zambetul mamei mele dispare brusc...replica..."Nah, bebe, azi merem cu taxi!" :...Lucky me!
Same "Turkish Delight" la scoala...asta ca sa nu folosesc cuvinte urate...aceeasi profi lipsiti de chef care ne amintesc din 5 in 5 minute cate saptamani mai sunt pana la sfarsitul anului scolar...de parca noi suntem batutzi in cap si nu stim sa numaram...sau sa ne uitam in calendar!!!...de parca n-au altceva mai bun de facut...get a life!...tricotati shosete!...faceti copii!...cititi povesti!...uitati-va la telenovele!...plimbati-va cainele!...daca n-aveti, luati-va!...NU ne mai stresati atata!...i repeat!!...stop harassing us!!...
Dupa 7 ore in care cu greu am reusit sa-mi tin dovleacu' deasupra bancii...sa fie oare stiinta cea care ma trage in jos...sau oboseala de care se pare ca nu pot scapa nicicum?...sau ma saboteaza si forta de atractie gravitationala???...valeuuuuuuuuuu...ce copil distrus sunt....toata lumea ma saboteaza...si pentru cei care nu stiu..."a sabota" n-are nicio legatura cu sabotzii...continuaaaaaaaaaaaaam...deci, dupa 7 ore...ajung intr-un final acasa, bucuroasa ca in sfarsit ma voi arunca in pat...ma imaginam cu amantul meu Roy in bratze, alergand ca o caprioara zvelta pe taramul viselor...zambind cu gura pana la urechi...ce mai?...eram extaziata...doar ca...the Devil never sleeps...ZBOOOOOOOOOOING!!!...imi pica fisa...am meditatii la mate!!!!...RAHAT!...gata...am folosit cuvantul ala urat pe care l-am evitat la inceputul paragrafului anterior...ma ridic greoi din pat...cu mishcarile gratioase ale unui elefant in drum spre abator...cine stie, poate intr-o tara se mananca salam de elefant!=)))...ma imbrac, imi trec fugitiv peria prin par...intind mana spre birou si arunc in geanta primul lucru pe care am pus mana si care imi semana a caiet...ulterior am constatat ca nu era un caiet...ci ultimul numar din ceva revista comunista pe care a gasit-o mama in podul casei noastre...grozav! :...
Mai departe...sa nu tinem publicul in suspans...deci...inchid in fuga calculatorul si ies ca furtuna pe usa, injurand printre dinti ca mirificul meu parinte de sex masculin uitase din nou sa-mi lase bani...e o adevarat placere sa spui de fiecare data "Dom'profesor, ma scuzati...va duc banii ora viitoare...tata e prea cascat lately si iar a uitat sa-mi lase bani!"...of,ce sa zic?...ma mandresc cu familia mea bezmetica si aiurita...un fel de Adams family...fara decorul sinistru...si ma mai mir pe cine seaman...am o scuza deci:))
In timp ce traversam podul simteam cum incet, incet ma contopesc cu asfaltul, transformandu-ma intr-o balta mare si...fii antena!...uda:D...nu m-am putut abtine, recunosc...dar iar deviez...imaginea blondei cu pletele-i fluturand si cu ochelari de musca cu o usoara tenta rozalie s-a transformat rapid in imaginea unui cepe ciufulite care incearca sa-si gaseasca drumul in viata...sau mai bine zis...incearca sa scape vie de corvoada drumului spre mediatii...chinuindu-se sa nu suduie si sa nu isi curme suferinta pe sinele de tren care imi zambeau ademenitoare...
Ajunsa la Podgoria...cu limba atarnandu-mi pana pe adidasi...si cu cutia toracita executand miscari haotice in incercarea de a oxigena neuronul meu singuratic care parea a fi pe punctul de a intra in coma...am zis ca merit a treat...Fornetti...cu cashcaval...=P~...buuuuuuuuuuuuuuuuun...ajung in fata blocului in care intru inculta in fiecare saptamana si ies o savanta in ale matematicii...dupa ce las o suma modica... ma uit nerabdatoare la ceas din 10 in 10 secunde...asteptand sa-mi apara colegul de suferinta...la fel de plin de chef ca si mine...mereu plangandu-se ca viata suje si ca ar prefera sa doarma decat sa vina aici...well, where have i heard this before????...oare toti liceeni care se pregatesc cat de cat pentru examenul care ii asteapta gandesc asa?:))...sau suntem noi niste ciudati?...hmmm...va trebui sa meditez asupra acestei intrebari...
Emotia ma cuprinde in timp ce verific daca am sunat la apartamentul care trebuie...desi n-ar fi fost prima data cand gresesc...dar asta e viata...poate profu' are vecini interesanti!...:D...aud sunetul extrem de enervand care parca ma zgarie pe creier si ma uit complice la Robi (colegul de suferinta) ghicindu-i gandurile..."Doamne da sa nu raspunda!" ...daaaaaaaaaaaaar...revenim la realitate cand usa se deschide...rahat again!...nah bene...avem 3 etaje la dispozitie sa ne scoatem zambetele din buzunar, sa ne luam pastilele de chef si sa ne trezim neuronu'...doar, doar o fi si el in stare sa rezolve niscaiva ecuatii...o matrice, doua...eventual o limita...ahahahha...ce vise marete avem....slabe shanse...
Sa continuam...profu' ne deschide usa cu o mutra oarecum surprinsa...eu ma pregateam sa ma laud cu nota obtinuta in teza...stiam ca imi va fi stransa mana...desi gestul nu e tocmai digerabil intrucat profu' foloseste aceeasi mana si pentru a se scobi in urechi...asta cand ii este lene sa utilizeze pixul...mdeah...geeeeeeeeeeeeerms...yucky!!!!...o fiinta finutza ca mine nu ar trebui sa fie supusa la asemenea orori...ce sa-a intamplat cu lumea asta?...dar ma ghidez dupa filozofia Simonei...ce nu vad nu exista...aflam si vestea bomba...profu' incurcase borcanele...uitase de noi...paranteza...cum poate cineva sa uite de noi???...am ajuns sa fim inlocuiti de niste pushtani de clasa a 8a????...nu mai valoram nici cat o coaja de banana aruncata de la etaj in capul unui trecator nefericit?...of, of...am inchis paranteza...deci...am fost trimisi acasa...urmand sa venim si a doua zi la aceeasi ora...bummer!!!!!...
Pe drum spre casa nu stiam cum sa tin toata indignarea asta in mine!!!!...eu sunt o "tradatoare" cand, din motive mai mult sau mai putin intemeiate lipsesc de la obositoarele ore de educare a neuronului...dar profu' e "trendy and cool" ca ne cheama si ne trimite acasa...putea macar sa ne zica la interfon...sa nu mai urcam...da' nah...matematica ne invata sa fim succinti si sa facem economie de cuvinte...sau mai rau...pleaca si uita sa ne sune...eu stiu acuma ca e bine sa tii la sanatatea celor din jur...dar eu ma pot lipsi de mersul pe jos ampulea...sunt o "neserioasa" cand apar cu bani lipsa din pricina rudelor care sunt cu dovleacu' in nori si uita sa ma sponsorizeze...da' el e THE MAN ca refuza sa ne ia banii...desi eu as numi asta tzapa...;))...UNDE A AJUNS LUMEA ASTA????!!!!!...copiii sunt persecutati de adulti...e un comunism care infloreste si nimeni nu e pe faza sa ii dea in cap cu sapa inainte sa ne invadeze toata lumea!!!...niste buruieni, dom'le...buruieni, i tell you!!!!....we're doomed, children!
Asa...m-am eliberat de nervi...precizez ca in timp ce imi asterneam cu atata patos gandurile aici...intr-o forma oarecum haotica...o muzica extrem de violenta imi incanta timpanele...indemnandu-ma sa ma dau cu tartacutza mea blonda de monitor...tot ce-mi ramane de facut e sa gandesc pozitiv...sa zic ca nu e absolut nimic rau in a avea scoala...meditatii la geogra imediat dupa...meditatii la mate de la 6 in aceeasi zi...si astea toate adunate intr-o zi de vineri, probabil caniculara, cand capul meu zburda pe cu totul alte taramuri...nicidecum pe cele cu indicatoare "Spre BAC"...aaa...am mentionat ca maine e 1 iunie?:...the perfect gift...ne mai auzim...
Am alergat dupa tramvai...ca in fiecare zi...paranteza...nu stiu daca pur si simplu nu mai sunt in stare sa ma coordonez dimineata sau cei de la CTP au auzit de revolta mea impotriva conservelor cu roti si s-au hotarat sa ma saboteze...am inchis paranteza...doar ca de data aceasta, datorita incaltarilor "fancy" care imi chinuiau picioarele intr-o oarecare masura...am ratat sprint-ul pana la statia de tramvai...si am privit dezamagita cum conserva care ma transporta in fiecare zi pana la scoala pleca agale razandu-mi pe sub mustati!...buuuuuuuuuun...ma intorc cu o mutritza de catzelush batut spre dreapta, unde mama mea draga si scumpa radea uitandu-se la mine cum gafaiam...alergasem aiurea:...daaaaaar...Dumnezeu nu bate cu bata, ti-o da in mana si iti dai tu singur in cap cu ea...in timp ce stateam la mirificul semafor nou din cartierul meu rezidential...semafor la care stai pana iti expira buletinu'...sau pana mananci o paine...have it your way...o alta conserva trece ocosha pe langa noi...bwhahahahahaha...zambetul mamei mele dispare brusc...replica..."Nah, bebe, azi merem cu taxi!" :...Lucky me!
Same "Turkish Delight" la scoala...asta ca sa nu folosesc cuvinte urate...aceeasi profi lipsiti de chef care ne amintesc din 5 in 5 minute cate saptamani mai sunt pana la sfarsitul anului scolar...de parca noi suntem batutzi in cap si nu stim sa numaram...sau sa ne uitam in calendar!!!...de parca n-au altceva mai bun de facut...get a life!...tricotati shosete!...faceti copii!...cititi povesti!...uitati-va la telenovele!...plimbati-va cainele!...daca n-aveti, luati-va!...NU ne mai stresati atata!...i repeat!!...stop harassing us!!...
Dupa 7 ore in care cu greu am reusit sa-mi tin dovleacu' deasupra bancii...sa fie oare stiinta cea care ma trage in jos...sau oboseala de care se pare ca nu pot scapa nicicum?...sau ma saboteaza si forta de atractie gravitationala???...valeuuuuuuuuuu...ce copil distrus sunt....toata lumea ma saboteaza...si pentru cei care nu stiu..."a sabota" n-are nicio legatura cu sabotzii...continuaaaaaaaaaaaaam...deci, dupa 7 ore...ajung intr-un final acasa, bucuroasa ca in sfarsit ma voi arunca in pat...ma imaginam cu amantul meu Roy in bratze, alergand ca o caprioara zvelta pe taramul viselor...zambind cu gura pana la urechi...ce mai?...eram extaziata...doar ca...the Devil never sleeps...ZBOOOOOOOOOOING!!!...imi pica fisa...am meditatii la mate!!!!...RAHAT!...gata...am folosit cuvantul ala urat pe care l-am evitat la inceputul paragrafului anterior...ma ridic greoi din pat...cu mishcarile gratioase ale unui elefant in drum spre abator...cine stie, poate intr-o tara se mananca salam de elefant!=)))...ma imbrac, imi trec fugitiv peria prin par...intind mana spre birou si arunc in geanta primul lucru pe care am pus mana si care imi semana a caiet...ulterior am constatat ca nu era un caiet...ci ultimul numar din ceva revista comunista pe care a gasit-o mama in podul casei noastre...grozav! :...
Mai departe...sa nu tinem publicul in suspans...deci...inchid in fuga calculatorul si ies ca furtuna pe usa, injurand printre dinti ca mirificul meu parinte de sex masculin uitase din nou sa-mi lase bani...e o adevarat placere sa spui de fiecare data "Dom'profesor, ma scuzati...va duc banii ora viitoare...tata e prea cascat lately si iar a uitat sa-mi lase bani!"...of,ce sa zic?...ma mandresc cu familia mea bezmetica si aiurita...un fel de Adams family...fara decorul sinistru...si ma mai mir pe cine seaman...am o scuza deci:))
In timp ce traversam podul simteam cum incet, incet ma contopesc cu asfaltul, transformandu-ma intr-o balta mare si...fii antena!...uda:D...nu m-am putut abtine, recunosc...dar iar deviez...imaginea blondei cu pletele-i fluturand si cu ochelari de musca cu o usoara tenta rozalie s-a transformat rapid in imaginea unui cepe ciufulite care incearca sa-si gaseasca drumul in viata...sau mai bine zis...incearca sa scape vie de corvoada drumului spre mediatii...chinuindu-se sa nu suduie si sa nu isi curme suferinta pe sinele de tren care imi zambeau ademenitoare...
Ajunsa la Podgoria...cu limba atarnandu-mi pana pe adidasi...si cu cutia toracita executand miscari haotice in incercarea de a oxigena neuronul meu singuratic care parea a fi pe punctul de a intra in coma...am zis ca merit a treat...Fornetti...cu cashcaval...=P~...buuuuuuuuuuuuuuuuun...ajung in fata blocului in care intru inculta in fiecare saptamana si ies o savanta in ale matematicii...dupa ce las o suma modica... ma uit nerabdatoare la ceas din 10 in 10 secunde...asteptand sa-mi apara colegul de suferinta...la fel de plin de chef ca si mine...mereu plangandu-se ca viata suje si ca ar prefera sa doarma decat sa vina aici...well, where have i heard this before????...oare toti liceeni care se pregatesc cat de cat pentru examenul care ii asteapta gandesc asa?:))...sau suntem noi niste ciudati?...hmmm...va trebui sa meditez asupra acestei intrebari...
Emotia ma cuprinde in timp ce verific daca am sunat la apartamentul care trebuie...desi n-ar fi fost prima data cand gresesc...dar asta e viata...poate profu' are vecini interesanti!...:D...aud sunetul extrem de enervand care parca ma zgarie pe creier si ma uit complice la Robi (colegul de suferinta) ghicindu-i gandurile..."Doamne da sa nu raspunda!" ...daaaaaaaaaaaaar...revenim la realitate cand usa se deschide...rahat again!...nah bene...avem 3 etaje la dispozitie sa ne scoatem zambetele din buzunar, sa ne luam pastilele de chef si sa ne trezim neuronu'...doar, doar o fi si el in stare sa rezolve niscaiva ecuatii...o matrice, doua...eventual o limita...ahahahha...ce vise marete avem....slabe shanse...
Sa continuam...profu' ne deschide usa cu o mutra oarecum surprinsa...eu ma pregateam sa ma laud cu nota obtinuta in teza...stiam ca imi va fi stransa mana...desi gestul nu e tocmai digerabil intrucat profu' foloseste aceeasi mana si pentru a se scobi in urechi...asta cand ii este lene sa utilizeze pixul...mdeah...geeeeeeeeeeeeerms...yucky!!!!...o fiinta finutza ca mine nu ar trebui sa fie supusa la asemenea orori...ce sa-a intamplat cu lumea asta?...dar ma ghidez dupa filozofia Simonei...ce nu vad nu exista...aflam si vestea bomba...profu' incurcase borcanele...uitase de noi...paranteza...cum poate cineva sa uite de noi???...am ajuns sa fim inlocuiti de niste pushtani de clasa a 8a????...nu mai valoram nici cat o coaja de banana aruncata de la etaj in capul unui trecator nefericit?...of, of...am inchis paranteza...deci...am fost trimisi acasa...urmand sa venim si a doua zi la aceeasi ora...bummer!!!!!...
Pe drum spre casa nu stiam cum sa tin toata indignarea asta in mine!!!!...eu sunt o "tradatoare" cand, din motive mai mult sau mai putin intemeiate lipsesc de la obositoarele ore de educare a neuronului...dar profu' e "trendy and cool" ca ne cheama si ne trimite acasa...putea macar sa ne zica la interfon...sa nu mai urcam...da' nah...matematica ne invata sa fim succinti si sa facem economie de cuvinte...sau mai rau...pleaca si uita sa ne sune...eu stiu acuma ca e bine sa tii la sanatatea celor din jur...dar eu ma pot lipsi de mersul pe jos ampulea...sunt o "neserioasa" cand apar cu bani lipsa din pricina rudelor care sunt cu dovleacu' in nori si uita sa ma sponsorizeze...da' el e THE MAN ca refuza sa ne ia banii...desi eu as numi asta tzapa...;))...UNDE A AJUNS LUMEA ASTA????!!!!!...copiii sunt persecutati de adulti...e un comunism care infloreste si nimeni nu e pe faza sa ii dea in cap cu sapa inainte sa ne invadeze toata lumea!!!...niste buruieni, dom'le...buruieni, i tell you!!!!....we're doomed, children!
Asa...m-am eliberat de nervi...precizez ca in timp ce imi asterneam cu atata patos gandurile aici...intr-o forma oarecum haotica...o muzica extrem de violenta imi incanta timpanele...indemnandu-ma sa ma dau cu tartacutza mea blonda de monitor...tot ce-mi ramane de facut e sa gandesc pozitiv...sa zic ca nu e absolut nimic rau in a avea scoala...meditatii la geogra imediat dupa...meditatii la mate de la 6 in aceeasi zi...si astea toate adunate intr-o zi de vineri, probabil caniculara, cand capul meu zburda pe cu totul alte taramuri...nicidecum pe cele cu indicatoare "Spre BAC"...aaa...am mentionat ca maine e 1 iunie?:...the perfect gift...ne mai auzim...
2 comments:
Lia mama...ce tzantzar al inspiratiei te-a intepat si te-a facut mare creeatoare? This is a huge flush of words for a small brain like ours :) ...but we thank you for sharing your wisedom ...because we know the storing capacity of a blonds head is 128MB limited, unfortunately unextendable :)
Cu mult drag...pt ca stii ca te iubesc mai mult atunci cand sunt mean :*
nu imi vine sa cred. Sunt la birou, racit bogna... ma doare capul, e dimineatza (dupa standardele mele) iar TU o necunoscuta ai reusit sa imi aduci zambetul pe buze.... pentru asta... mltzumesc ca existi!
Post a Comment