Monday, February 18, 2008

Ma sperie gandul ca intr-o zi...

...nu voi mai face fatza ritmului in care viata ma ataca zi de zi, mereu venita cu fortze proaspete si lovituri tot mai "sub centura", mereu atenta sa ma ia prin surprindere, sa ma atace pe la spate, sa ma puna in genunchi, sa ma umileasca, sa ma faca sa-mi doresc sa nu mai exist, sa fiu stearsa de pe fatza Pamantului asa cum o litera scrisa cu creionul pe o foaie dispare sub mangaierea moale a radierei...

...am sa ma trezesc singura intr-un loc pe care nu il cunosc, departe de lumea civilizata, departe de orice urma de compasiune si buna intentie...un loc unde am sa ma simt pierduta, uitata de lume, nesemnificativa, dispensabila...nu as putea supravietui intr-un astfel de loc...am nevoie de companie sa ma simt in viata...agitatie in jur, galagie, alergatura, oameni, vorbe, mirosuri, sunete...toate sunt lucruri de care am nevoie....lucruri care in acelasi timp ma ajuta sa ma bucur de micile momente de singuratate deplina...

...am sa raman fara prieteni, persoanele care reusesc sa-mi incalzeasca sufletu' asa cum nici cel mai mare foc nu ar putea...oamenii care ma fac ceea ce sunt...oamenii cu care imi petrec cea mai frumoasa parte din viata...tineretea...si oameni care imi vor sta alaturi si la batranete...sa asteptam pensia impreuna la o halba de ceai si un castron d pastile sa nu ni se opreasca inima cand ne e lumea mai draga...sa barfim...sa ne aducem aminte de zilele cand eram tineri si nebuni...sa povestim de nepoti...de copii...de tot...

...parintii mei nu au sa mai fie langa mine sa ma sfatuiasca, sa ma inteleaga, sa imi spune o vorba buna cand lucrurile o iau razna si cand am impresia ca lumea mi-a picat in cap...stiu k asta se va intampla eventually...da' gandul ma ingrozeste...are sa-mi fie dor de atmosfera de acasa...atmosfera nu mereu roz...dar intr-o nuantza placuta ochiului si sufletului indiferent de situatie...

...persoana pe care o iubesc si care ar trebui sa imi fie alaturi mereu, sa fie un soare in fata caruia sa stau sa ma bronzez, bratele care ma cuprind atat in momentele bune , cat si in cele rele, cand o imbratisare sincera face mai mult decat 1000 de cuvinte, si, toate acestea sa fie reciproce, un intreg alcatuit din 2 bucati care se completeaza perfect...fiecare reusind sa scoata ce e mai bun din celalalt...ma va lasa balta pentru altcineva...asta se intampla cand nu esti perfect....nu sunt cea mai frumoasa, desteapta, inteligenta, spirituala, dulce, amuzanta, priceputa, talentata persoana din lume...dar sunt un om si am un suflet...dar uneori mi-e teama ca asta nu e d ajuns...

...va trebui sa mananc pilaf... :))

...va trebui sa beau lapte... =))

Mdeah....astea sunt doar o parte din temerile mele...asa...in general...nu vreau sa intru in detalii pentru ca asta ar insemna o dezvaluire mult prea profunda si prea personala a sufletului meu...si nu asta era intentia bloglui de azi :)...spre noi succese...

4 comments:

daimon said...

worry not, dilemele existenţiale de acu' ţi se vor părea super uşoare la 40 de ani. aşa cum poţi râde acum de acea Lia care ofta după vreun actor bunoc ..

sinner said...

nu exista notiunea de "probleme existentiale". cand va aude Sartre se rascoleste in mormant... :)

prodi said...

zise bede si mai lua o gura de fan :D... liu , eu zic sa nu-ti mai faci atatea griji, life's a bitch and then u die asha k party like a rock star si uita de probleme :D

Liutska said...

loool.... sinner....lasa-l sa se rascoleasca....:)))